Datoriile se impart in contabilitate in datorii pe termen scurt si datorii pe termen lung .
O datorie se clasifica ca fiind pe termen scurt (datorie curenta), atunci când:
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Ce se intampla cand entitatea incalca, la sau inainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de imprumut pe termen lung si această incalcare are drept efect faptul ca datoria devine exigibila la cerere?
In aceasta situatie se va realiza o reclasificare a datoriei drept datorie curenta, inclusiv în situaţia în care creditorul a fost de acord, dupa perioada de raportare si inainte ca situatiile financiare sa fie autorizate pentru emitere, sa nu ceara plata ca urmare a incalcarii acesteia.
O entitate clasifica datoria drept curenta deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept neconditionat de a-si amana decontarea pentru cel putin douasprezece luni dupa acea data.
Totuşi, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de graţie care să se încheie la cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea şi în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.
Dacă o entitate preconizează şi are posibilitatea să refinanţeze sau să reînnoiască o obligaţie pentru cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare conform unei facilităţi de împrumut existente, ea clasifică obligaţia ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă. În situaţiile în care refinanţarea sau reînnoirea obligaţiei nu ar fi la îndemâna entităţii (de exemplu atunci când nu există un acord de refinanţare), entitatea nu ia în calcul potenţialul de refinanţare a obligaţiei şi clasifică obligaţia drept curentă.
În ceea ce priveşte împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare şi data când situaţiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare:
a) refinanţarea pe termen lung;
b) rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; şi
c) acordarea de către creditor a unei perioade de graţie pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puţin douăsprezece luni după perioada de raportare.
